Roland Kirk plays flute with nose Live Montreux 1972
Am scris mai demult despre faptul ca exista doua moduri de a te exprima prin muzica publicului:performand exclusiv in show-uri live cu o orchestra sau un combo ori prin inregistrari de studio.
In ultimul timp nu mai suport albumele de tip studio,iar muzica jazz nu merita sa fie inchisa intre cei patru pereti ai sai,intr-o caseta,cd sau vinyl.Reperezinta un mod de exprimare aerat,fara bariere.
Fiind folosita f mult improvizatia, intra in scena spontaneitatea si cel mai bine poate fi valorificata pe viu,pe moment,chiar atunci cand este conceputa,proaspata,curata(precum o premiera, cand tu primesti primul informatiile intr-un context destinat exclusiv ei).Cred ca tuturor ne place sa mancam o paine calda cu coaja crocanta tocmai scoasa din cuptor.
Domnul Roland Kirk,aici de fata,nu doar ca ofera spectatorilor sa sniffuiasca coca in timpul spectacolului, dar ,si el face acest lucru live.Nasul sau generos ii permite sa mai si cante la flaut cu el.Deci,avem toate elementele pentru a putea crea geneza improvizatiei: coca,doua nari polivalente,cai nazale,creier si alte cai.Este un adevarat performer ce delecteaza toate simturile,care canta la 3 saxofoane deodata si un flaut pe nas plus interventii onomatopeice ocazional.Cum poti sa il inchizi pe Roland Kirk intr-un studio?Cum sa il transformi in date si cifre pe un cd?Cum poate fi el o insituire de
zgarieturi pe o placa de vinilin?
Roland,ca si alti maestri ai improvizatiei nu merita albume audio.Ei merita albume video,pentru ca noi,cei care ii mai ascultam postmortem, sa ii ascultam cu toate simturile.
Improvizatia este inovatie in simturi.In timpul procesului de creatie,ele se exalta reciproc,atat de mult incat 2D-ul devine 3D.Sunetele se propaga prin simturi spre creier nu direct la creier.
Muzica senzoriala nu se diseca,iar simturile detin cheia asocierilor.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment