cum zicea povestea?a plans pana a orbit imparateasa

acum cateva zile cineva m-a intrebat "ce ma face sa plang",si mi-am amintit de inca un lucru :

incep sa inventez povesti.le scriu in minte si incep sa cred in ele.traiesc in ele,ma ratacesc.imi vine sa plang.am creeat povesti cu petitori,cu naufragii in insule pustii si insorite,in spatiu plin de praf .sunt o fabrica de povesti.le fabric si cred in ele iarasi si iarasi pana am sa dispar putin cate putin faramitura cu faramitura.ce amuzant ar fi sa mor in timp ce traiesc o poveste d-asta.ar fi un cosmar pt ca ele prevestesc tot ce e mai rau.sunt ca niste moire.sunt moirele mele.eu le controles pe ele si ele la randul lor pe mine.
mereu zic "ce amuzant" la un lucru care e pe departe hazos.cred ca va fi amuzant sa vina ai mei cu un petitor la usa.va fi amuzant sa traiesc pe o insula pustie cu soare arzator.m-ar arde bucatica cu bucatica si ar fi si mai amuzant daca ar mai ramane din mine cateva bucatele pe care un copil sa le recompuna.oare ce ar ramane din mine daca sunt arsa de soare?
oare ce va ramane din mine daca sunt petita?oare ce voi ajunge in spatiul cosmic?
"dormi cristina.inchide ochii si dormi si spune-mi ce vezi dincolo de ploape"
"nu vad decat linia luminii puternice a soarelui care incearca sa imi deschida pleoapele"
"deschide ochii acum!"
".........."
"inchide-i la loc.acum ce vezi"
"nimic.am orbit"
"perfect.acum spune-mi ce vezi dincolo de pleoape?"
"nimic.am orbit"